Toate culorile încurcarii cuantice. De la mitul pe¿terii lui Platon la sincronicitatea lui Carl Jung pâna la universul holografic al lui David Bohm (ePub)

Cartea este împarțita în trei parți. În prima parte (Intuițiile) autorul trateaza cele mai relevante ipoteze asupra realitații iluzorii a lumii perceptibile. Existența unui nivel de conștiința care transcende materia a fost prevazuta de marii gânditori. Aceasta idee o gasim în Mitul peșterii lui Platon, în "Teoria imaterialista" a lui Berkeley, în "Psihologia formei" (Gestaltpsychologie). Sursa cea mai autoritara se afla în lucrarile despre inconștientul colectiv și pe teoria sincronicitații de Carl Jung.

În a doua parte (Confirmari) autorul descrie într-un mod elementar, dar detaliat, calea fizicii cuantice, de la experimentul lui Thomas Young al barierei cu doua fante pâna la fenomenele de suprapunere a starilor și corelația cuantica. Prin aceste chei privilegiate este posibil sa înțelegem încurcarea cuantica. În partea a treia (Perspective) autorul descrie teoriile dezvoltate de David Bohm asupra "potențialului cuantic" asupra "universului implicat și explicat" și asupra viziunii holografice a cosmosului. Totul este explicat cu o simplitate absoluta, fara utilizarea formulelor matematice și cu ajutorul multor ilustrații.

Omenirea, de la origini, a dorit sa investigheze originea și compoziția lucrurilor, sa le descopere funcționarea și scopul intim.

Metoda utilizata universal este de a descompune obiectele în parți din ce în ce mai mici, apoi analizându-le cu fiecare tehnica posibila, de la investigații vizuale pâna la reacții chimice. Acest lucru se întâmpla și astazi. De exemplu, daca un om de știința dorește sa descopere structura chimica și fizica a unui cub de granit, îl va sparge în bucați din ce în ce mai mici pâna când acesta va fi împarțit în atomi individuali.

Cu toate acestea, daca omul de știința însuși vrea sa investigheze particulele individuale care alcatuiesc atomul, primește o surpriza incredibila. Cubul de granit se comporta ca un cub de gheața. Omul de știința vede materia devenind lichida, evaporându-se, disparând între degete. Materia solida devine energie care vibreaza.

Particulele unice sunt transformate în unde fluctuante fara mai multa corporalitate.

La nivel subatomic, materia nu mai este materie solida, ea devine ceva diferit. Particulele elementare ne înșeala.

Arata ca niște pete solide daca cineva le observa, dar se comporta ca undele vibrante atunci când nu sunt observate.

Practic atomii conțin doar vid.

La suprafața, credem ca putem atinge, cântari, manipula și masura materia. Dar, în compoziția sa cea mai intima, materia devine o unda de gol, energie, informație, unda sau vibrație. Ceea ce ni se pare material solid, în esența sa cea mai intima, nu mai este material solid.

În acest moment, este clar ca nu mai putem vorbi de o singura realitate. În funcție de nivelurile de observare, de la extrem de mici la infinit de mari, exista multe realitați, toate diferite, dar toate absolut adevarate.

Sau, poate, exista multe aspecte ale unei realitați superioare, înca necunoscute. Toate filozofiile și religiile au întotdeauna emis ipoteza unei "zone a spiritului" care transcende materia; nimeni, cu toate acestea, nu a putut vreodata sa ofere dovezi ale existenței sale. Astazi fizica cuantica deschide o fereastra uriașa pe orizonturi pe care, pâna în secolul trecut, nu le-am fi putut imagina. Confirmarile provin din experimentele efectuate cu succes, în special cele referitoare la fenomenul încurcarii cuantice.