te a¿tept ca pe un glonte / Opera prima (ePub)

Un caleidoscop în care se rotesc încet imagini din copilaria cu mineri, decantoare ¿i benzi care transporta carbunele sau din adolescen¿a într-o uniforma albastra. Textele astea spun, în fond, pove¿ti despre oameni dragi. (Ana Pu¿cäu)

Ce-¿i ramâne de facut atunci când e¿ti numarat "dupa gloan¿e", când ajungi sa asociezi cele mai bune vremuri cu "primele defilari", prin fäa ochilor ¿i se deruleaza "toate marile filme ale indiferen¿ei", iar în loc de cer nu mai reu¿e¿ti sa vezi decât "sute/de mii de camäi albastre cu epole¿i"? Nu-¿i ramâne altceva decât sa ratezi "tot ce se putea rata", asta e lec¿ia pe care o înväa atât de bine ¿i o preda, iata, mai departe, fara gre¿eala, fosta eleva a L(iceului) M(ilitar). De¿i pare imprimat pe o banda magnetica, iar limbajul este în esen¿a unul sever, discursul "pedagogic" din te ätept ca pe un glonte lasa sa se strecoare printre rânduri suficient din emöiile, respiräiile sau ezitarile instan¿ei emitente, astfel încât abilitatea celei aflate la pupitru sa devina de necontestat. Pentru ca, da, Ana Pu¿cäu convinge fara probleme, indiferent daca scrie despre identitäi furate, manevre sterile, razboi, iubire sau ratare. (Cristina Ispas)

Un späiu disciplinar, depresiv, amenin¿at de gloan¿e, pândit de moarte - o zona biografica marcata de absolvirea LM-ului. Prezen¿a semnificativa a conjunctivelor ¿i condi¿ional-optativelor ma face sa cred ca totul ar putea fi întocmai, iar rezultatul, exact cel banuit, ca oricine poate juca rolul principal propus de Ana Pu¿cäu. Concrete¿ea späiilor nu se dezminte nici un moment, poeta ramânând fidela geografiei ¿i istoriei imediate, realizând astfel un sumbru decor al lumii la început de mileniu; cu fabrici dezafectate, baruri, camioane ¿i, de ce nu, cu Bosnia sau Basarabia. Teama care strabate volumul, ca o vena sub¿ire, tradeaza fragilitatea de care literatura ultimelor decenii are atâta nevoie. Debutul poetic al Anei Pu¿cäu este - probabil - cel mai äteptat (¿i mai reu¿it) din zona Timi¿oarei, în ultima vreme. (Moni Stanila)