Poezii din Titan Parc (ePub)

La miezul nopții începe ziua de lucru. Calculatorul, cafeaua, o muzica discreta de jazz, plus celelalte ingrediente. La 5:30, ma pregatesc. La 6:00, iau bicicleta și pedalez ușor pâna în parcul din apropiere. E înca dimineața devreme, dar în parc alearga deja, sau se plimba la pas, persoane pe care nu le-am cunoscut pâna nu demult, dar acum îmi sunt familiare. E fata aceea frumoasa care alearga ca o gazela; e barbatul acela la 50 de ani care coboara scarile cu spatele, le urca, și iar coboara; femeia care da câteva ture de lac în pas grabit, tânarul acela cu probleme de mers dar cu o voința ieșita din comun, care renunța pe moment la baston; cei de la aparatele de exerciții fizice în aer liber, și cei care dau de mâncare la pasari; și alții, și alții...
Salut broasca țestoasa de la intrare, pedalez cu grija sa nu calc rațele salbatice care traverseaza aleile în cautare de mâncare, sperii pescarușii care moțaie pe marginea lacului. Ma opresc pentru o clipa sa fotografiez momentul adecvat ideii care mi-a venit pe drum. Lebedele, curioase, se apropie de mal uitându-se mirate la mine. Ma urc din nou pe bicicleta, și dau câteva ture în timp ce încerc sa pun în versuri ideea. Ma opresc pe o banca, îmi aprind o țigara, și scot telefonul. Ma conectez pe Instagram și public acolo imaginea și versurile, care se raspândesc apoi pe Facebook, Twitter și Tumblr. Mai dau câteva ture de bicicleta și plec. Ajuns acasa, mai beau o ultima cafea și, pe la 09:00, ma culc liniștit. S-a terminat înca o zi.