Might-Have-Been (ePub)

Lucrarea de fata reprezinta o încercare de a sintetiza o parte din lucrarile scrise despre Mihail Sebastian si despre antisemitism în general. Scriind despre intelectualul român evreu în perioada interbelica între respingere si integrare, mi-am luat sarcina de face trei lucruri. În primul rând am vrut sa prezint o relatare coerenta despre felul în care a fost posibil ca o elita intelectuala româneasca sa creeze un haos antisemit, aderând la legionarism si treptat "înverzindu-se". Pornind de la situatia evreilor în România interbelica, am prezentat caracteristicile antisemitismului românesc si formele acestuia. Primul capitol, Climatul intelectual interbelic. Problema antisemitismului românesc trateaza despre statutul minoritatii evreiesti în România interbelica, despre cauzele si formele antisemitismului românesc între cele doua razboaie mondiale si se finalizeaza cu un studiu comparativ despre antisemitismul în Estul si Vestul Europei. În capitolul urmator, Intelectual român – Intelectual român evreu. Perceptii, disocieri, asumari de conditie am încercat sa descriu climatul cultural al perioadei, caracteristici si modele ale elitei intelectuale românesti. Tot în acest capitol am facut o caracterizare a "intelighentiei" româno-evreiesti, încercând sa individualizez figuri mai cunoscute ale perioadei si sa dau un verdict, daca aceasta intelectualitate româno-evreiasca s-a izolat sau s-a integrat în masa intelectuala vecina, majoritara. Ultimul capitol este un studiu de caz dedicat personalitatii lui Mihail Sebastian ce urmareste sa descifreze cum si-a trait Sebastian evreitatea comparativ cu alti intelectuali evrei contemporani, daca în cazul lui a fost o asimilare totala sau partiala si am accentuat foarte mult pe relatia lui cu Nae Ionescu, Mircea Eliade si Camil Petrescu, dezamagirile pe care i le-au produs acestia ca prieteni. Pentru a redacta acest capitol am folosit la maxim Jurnalul, De doua mii de ani, Cum am devenit huligan si publicistica lui Sebastian, dar si lucrari actuale, articole despre reactiile pe care le-a stârnit publicarea Jurnalului în 1997. Sebastian a fost un asimilat si un convertit, prototipul evreului român sau al românului de etnie evreiasca, al evreului care s-a simtit solidar cu destinul poporului în care s-a nascut. De aceea nu trebuie uitat efectul Sebastian, obiect de studiu psihosocial si cultural. Prin inventivitate si neastâmpar modernist, Sebastian alaturi de alti autori evrei din perioada interbelica a dat literaturii române o sansa sa devina si europeana. Versul care rezuma toata viata lui Sebastian apartine lui Dante Gabriel Rosetti: "Look in my face: my name is might- have- been.", iar Sebastian îl citeaza de trei ori în Jurnalul sau care ar putea fi (might be) o revansa a scriitorului asupra Timpului. Sebastian nu trebuie uitat nici ca evreu, nici ca român. Stea fara nume si fara noroc, trebuie sa ramâna stea. Scriitor român sau evreu, Sebastian trebuie amintit între scriitori. Nimeni nu ne va face sa-i cunoastem secretele pentru totdeauna ferecate pentru ca, asa cum spunea si Sebastian, "un scriitor care moare este o lume care se închide". Optimismului lui Sebastian care-si încheie un eseu din 1934 astfel: "încredintez aceste foi unui tânar care le va primi cu buna cerdinta si le va citi asa cum ar sta de vorba cu el însusi. Nu-l cunosc pe acest tânar si nu stiu unde este, dar sunt convins ca este", îi confirm ca visul sau s-a împlinit. Cartile lui sunt citite astazi nu numai de un tânar ci de mai multi, pentru ca au venit acele zile pe care el dorea sa le traiasca: "va veni o zi în care se va putea vorbi deschis despre aceste negre zile? Sunt convins, sunt absolut convins. As vrea sa mai fiu atunci de fata" (11 oct. 1936).