Cu Curu'n Sus (ePub)

Când m-am apucat sa pun în scris povestirile tatalui meu, am facut-o ca pe o comemorare a strabunilor, ale caror povești și vieți, altfel, ar fi murit odata cu tata.

Tata a fost un om simplu, cu o energie și vitalitate puțin egalate chiar la o vârsta înaintata; întodeauna a avut povești gata de spus pentru orice situație și niciodata nu îți spunea în fața ce credea, o lua pe ocolite, spunea o zicatoare, o poveste scurta sau o întâmplare din viața lui, cu subînțeles, sa te faca sa înțelegi ce voia sa spuna.

Deși sunt amintirile din copilaria tatalui meu, întodeauna le-am vazut ca pe o fantezie, ca pe un univers total diferit, ca ceva ce nu poate sa faca parte din realitate. Mi le spunea dimineața cu un ceai de zahar ars, la prânz, și seara când îmi aducea napolitane de la bufet dar niciodata nu s-a saturat și niciodata nu i-a disparut patosul din voce sau sclipirea din ochi. Poate chiar de aceea am ales sa scriu cartea în vocea lui, ca sa redau cititorului sentimentul de a sta cu el la masa, sub umbra viței, cu o bucata de cozonac și un pahar de vin în fața, ascultând cu orele poveștile sale.

Povestirile din aceasta carte arata cum țâganii fierari românizați de la jumatatea secolului al XX-lea își duceau zilele, glumeau, petreceau, se certau, se împacau, cum interacționau unul cu celalalt și cu românii, într-o lumina alta decât de mila sau mizerie, așa cum sunt aratați în majoritatea timpului în mass-media.

Un alt motiv pentru care am decis sa pun în scris experiențele din copilaria tatalui meu este ca majoritatea poveștilor cu sau despre țâgani (românizați sau nu) au fost scrise de cineva din afara neamului țâganesc, care nu avea cum sa înțeleaga trairile și valorile neamului.

Am pus descrierea 'țâgani fierari românizați' pentru a defini clar tipul de țâgani din carte. Am observat ca în multe alte scrieri nu este clar, neputând sa îți dai seama despre ce tip de țâgan se vorbește. Este ca o regula nescrisa ca țâganii sa știe foarte bine diferențele dintre neamuri; de exemplu, în cazul fierarilor, se puteau casatori numai în neam și priveau alte neamuri cu o oarecare reticența, având relații limitate între ei. Sper sa portretizez cât mai corect fierarii și sa aduc publicului larg o înțelegere mai buna a neamului. Dupa cum se va vedea, sunt multe cuvinte scrise exact cum le pronunța tata sau ceilalți membri ai familiei mele, pentru a pastra autenticitatea, fie ca pronunția sau cuvintele în sine sunt corecte gramatical/semantic sau nu.

În final, cartea asta este despre un om simplu care și-a trait majoritatea vieții într-un sat, dar care a avut atât de multe de spus încât a trebuit sa îi aduc un omagiu.

Lectura placuta, sau, cum ar zice tata:

"Hai, ma, fa, domnișoara odata, ca ne așteapta lumea!".